Stockholm (2013)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Rodrigo Sorogoyen
actori: Aura Garrido, Javier Pereira
– istoria (nefasta) a unui agatzament
– film de doua personaje
– are o bucata supercitadineasca (ce-mi aduce atat de mult cu En la ciudad de Sylvia (2007)). Barcelona, nu? ntz, Madrid.
– coloana sonora (!!). gen, sau chiar toata.
– si sarutul, cata elaganta pe camera & regie, cu pam-pam-ul ala clasic pe fundal, cu tobe si crescendo, si lift si etc. misto
– din pacate am intuit finalul, nu m-a surpins, din contra – m-a dezamagit. vroiam si cu el, stupizel ca-n R&Julieta. sau… as fi lungit plimbarea mai tot filmul si pe urma o hacuire de bun simt cu sanje pe pereti, neah! :) sau… el la final peste balustrada, cu spatele la camera cum era, asa doar pentru el: “giizzzaaaz! never again, never again…” :))
– more town plz. misto actorii, mai ales ea.
– titlul cre’ca-i si despre sindrom.
Din pacate ramane la nivel de scherzo. De ce? Ca agatzamentul e agatzament si dezamagirea-i d’un scurt, si nu avem deloc explorate motivele ei, depresia, cum ajunsese acolo. Ii rade un fleosc (puoc!) de final, solutie ok ca sa ramana memorabil dar se putea si-mai-si.