Câinele japonez (2013)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Tudor Cristian Jurgiu
actori: Şerban Pavlu, Victor Rebengiuc
– m-a castigat de la primul cadru
– cadre nu lungi, ci deschise.
– Costache
– avea ceas ca lui bunica-miu
– ‘sa avem grija de batrani’, gen. aproape toata lumea din sat avea grija de el intr-un fel sau altul.
– lumina la lumanare
– viata de la tara. buna radiografie.
– la scoala au reusit ca nici unul din toti copiii aia sa se uite in camera :)
– totusi mosulache cam cauta multe lucruri prin gospodarie. dar exact despre asta e si vorba: “cauta”
– cadrul ala lung: grau, cer si ploaie. wow. referinta.
– cum fuge de la primarie prima oara :)
– iar cadre printre usi – de mai multe ori, dar ala cand a aparut fiul venit la ruina casei parintesti e intr-un fel
– mi-a placut Loganul cu numar de Buc inchirat probabil, pe promos asa
– superba reintalnirea intre cei doi, de la inaltime, sa nu-i vina/sa-ti vina rau
– japoneza din film nu e subtitrata, n-am simtit nevoia sa fi fost
– seamana un pic actorii intre ei, fiul Ticu seamana cu Costache
– scena complicitatii intre nora si socru, cu copchilul care se ascudea spre bau. misto.
– cat de ursuz este si cat de mult imi aduce aminte de Papureanu. nu bale, lacrimi.
– barbatul care se ingrijeste singur in casa, trist-duios.
– actorii batrani nu prea livreaza pe timp de noapte
– Moromotii, partea a III-a
– scena din caruta, doar cu zgomot de fundal de tara, taiate vocile. priceless.
– si zambetul de final, o solutie clasica. plotul nu are si nu-si doreste surprize.
– căldarea de apa cu cana de tabla si capac din lemn. sa ti se ridice parul pe ceafa.
– in vie, bai, in vie! … :/
– si carutul tras pe ulita, dada
– scris pe o cutie in magazinul satului: “napolitane cu crema capsuni”
– “fa-i o pomana, te ajut si eu”
– “Mariano, mai ai branza?” “Nici nu mi-a fatat vaca, o astept sa fete”
– “pai si ce sa fac eu cu atatia bani?! sa m-i fure cineva? nu ca ma mai gandesc putin si mai stam de vorba”
2nd view
———–
– sunetul ala de la tara, de curcani, gaini, vant, frunze si alte animale. inconfundabil. (“dorul de la tara se manifesta fata de sarma ruginita cu care se inchidea poarta la oi” QME)
– nea Costache are muuuult bun simt, mai, asta e.
– normal ca inca purta verigheta
– V.R. e chiar magistral
– acum mi-a dat mai mult pe ceilalti bunici, pe Dobrogea solara
– intimitate
– el isi dorea reintregirea familiei de la inceputul filmului, de la primul telefon
– mda, s-a plans “in sala” deci nu sunt doar eu singurul care
———–
– are ceva din Morgen (2010)
– debut regie! daca stau la puricat as gasi. dar pt intimitatea transmisa i se pot ierta multe.
– foarte bun rol dat de ‘monstrul sacru’ Victor Rebengiuc, dar in Medalia de onoare (2009) e mai bine (are si mai multa “desfasurare” acolo – principal si central/centrat in ambele)
– vazusem in aceiasi zi o piesa de teatru usor supra-mediocra si m-a mancat in coeur sa vad ceva cu emotie. si am vazut!
Nu pot sa-mi dau seama de cat de bun a fost de fapt filmul pentru ca a fost o poveste mult prea emotionala si personala pentru mine, care m-a prins asa… mi-a dat in moalele capului. Probabil ar mai necesita inca una-doua vizionari ca sa-mi dau seama de ce&cum.
One Response on “Câinele japonez”
Trackbacks/Pingbacks
[…] altceva. le: Da’ m-uitai si ma-nsel, confund cu alt film / deformez. Sunt cam la fel. lle: cu Cainele japonez […]