Ana, mon amour (2017)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Călin Peter Netzer
actori: Carmen Tanase, Diana Cavallioti, Mircea Postelnicu
– accentul ei moldovenesc nu e “de acolo”
– el joaca misto – de premii asa, cu ea e o alta poveste dezvolt mai jos
– misto imagine. joaca cu focusul – mai ales la psihiatru
– misto acting cuplul parintilor ei, da ajutat si de camera aia intimista
– Destroyer pe soundtrack ca muzica de sex, mistoo
– e si ceva sex, e chiar ceva mai mult skin – dar nici nu-i ca la Adèle-u’ lu’ Kechiche sa dea la ficati. ba cu lateredit: cu scena de igienizare de la abuzul medicamentos se echilibreaza cumva.
– noroc cu parul lui in continua schimbare ca sa avem repere temporare usoare. iar asta cu firul narativ neliniar cred ca e cel mai plus al filmului.
– misto miss D.C. pe nebunie, misto-misto
– “Eugen” ca tag de ospatar printr-o vitrina prin oras
– blinkul ala de neon la primul pisicolog, si cum interviul il facea el de fapt
– avem sunet un pic defazat la masa la ai lui :/
– prost regizata violenta, era nevoie de cadru larg. inteleg de ce, dar tot ca nuca-n perete o dat.
– si prea abuzeaza de cadrul ala intim, da-o drq de metoda ca-i artificiu nu duci 1 intreg film pe ea. si la fel a facut si la Poz. copilului cu camera tinuta in mana.
– “Si stii ca mami te iubeste.” … ‘Vorbim.’ misto Carmen Tanase – alta scoala.
– ha, preotul cel mai pisicolog dintre toti :)
– nu inteleg de ce a luat premiul de montaj, poate ca lucru(uri) indedite si lipsa concurenta. le: ba da, sunt multe lucruri – dar ies in evidenta in a doua jumatate a filmului.
– filmat inauntru la Opera Nationala si nu tu un cadru larg cu minunea aia de interior din foaier, mvaaai
– dar Ana cand iubeste? cum iubeste? nu aflam mai nimic de la ea.
– si accentul ei moldovenesc incepe sa dispara – se adapteaza la capitala? si de abia de aici incepe sa apara usurel personajul. nu mi-a placut deloc asta. big bubu. ca pana acum Ana fu cuier, nu personaj. chestii de agatat, umplut cu el.
– misto I. Floarea – rol mic, episodic da fain.
– film despre familii disfunctionale?
– deci la 18+5=23 de ani nu cluburi si discoteci ci biserici si psihiatrii? cineva incearca sa ne transmita un mesaj ceva:)
– dar biserica era cam a ei, el se dezice de la un moment dat acolo (moaste)
– de cand se intra in post-relatie, de cand Ana e sefa … apare si personajul ei. pana atunci… skins + nebunie, si cam atat. putea sa fie doar un nume intr-un caiet.
– Ana apare bine de abia spre final cu acel lullaby rusesc. asemeni ca personaj am observat faza in care nu se atingea de genitalele fiului pen’ca.
– sa fie istoria unei obsesii? neah.
Da, se intra in dedesupturile unei relatii disfunctionale. Si aici vorbim de copchii care-si imita inconstient, aproape ca “blestem”, disfunctionalitatile parintilor. Eu unul m-am prins ca o ardea ca mama-sa, si ca in “vis” Ana lovita era mama lui. Si a fost spusa asta non-cheap, mi-a placut. Asemeni mi-a placut si coada de peste de final, pentru ca se sugereaza ca visul n-a fost chiar vis (vezi scena cu profesorul de literatura la facultate despre onirism), si – in acelasi timp – nici nu se confirma. O lasa deschis. Totusi… si prin prisma din `Pozitia Copilului`: Netzer incearca sa ne transmita ceva despre relatia lui cu mama sa si … noi trebuie sa citim printre niste randuri? Sper ca nu.
Ce inteleg eu din film (si exagerez pentru intelegerea fenomenului): daca e sa-ti iei nevasta moldoveanca – apai controleaza-o inainte la pedigree si la mansarda sa n-ai surprize ulterior. Ceea ce e … un meah.
