Arrival (2016)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Denis Villeneuve
actori: Amy Adams, Jeremy Renner
– misto imagine
– more stres pt 1st contact pls- ca e uom / cadru universtar -> si are
– alienși e niste moluste+paianjeni cat casa.
– “cangur = nu inteleg”, nice1
– ca nu puteau comunica? crap, comunicarea e de cand au pus mana pe geam: “me Jean, tu Tarzan”
– bun acting A.A. (pe care as vrea sa-o vad mai degraba in `Nocturnal Animals`) dar mai mult mi-a placut el, prividindu-l parca si prin prisma golanului din `The Town` (ca din asta mi-l aduc aminte better, uitai de `The Hurt Locker`)
– unde e treaba cu humanitatea?! [e, la final]
– daca e asa halienși de ce nu se bagau pe sistemele de comunicare prin satelit? p’acolo poti hackari frumos omenirea
– ok, ca_comunica cu ea prin amintirile cu fii-sa [de fapt e +timetravel-ish] – dar nu’s cam multe? (oarecum salvate de final, totusi prea multe)
– bunaaa structura de thriller
– si o ardem pe Sapir-Whorf ca sa explicam… timpul! nu conștiința. si de aici m-a cam pierdut – de fapt ca sa fie diferit de Interstellar. limbajul determina ce suntem prin morfologie si prin sintaxa reprezentarea sinelui (meh, si invers! :D). eh nu… ce treaba are frate cu timpul, ala e liniar si meeeh. in fine.
– si o dam si din poignet ca Ian e chiar barba-so si ca ea traia ciclic, da’ de ce? pentru ca aliens, pentru ca next (?) level. pentru ca alienși e antemporali dar(!) aveau nevoie de noi peste 3000 de ani. pentru o baga pe dansa PE CICLU si ca omenire++. fleosc!
Raman la Interstellar, ba mie mi-a placut “We all are one”-ul ala corny si lovit in inima tribului, si cu dragostea patetica-ish ce trancende uatevar.
Desi… trebuie sa recunosc, place exploatarea emotionala a lui Villeneuve si are ceva din feel-ul lui “Tree of life” cu close-up-urile si lumina si flashbackurile alea emotionale, desi… in acelasi timp are si ceva din penibilul ratacitei lui Malik care-si cauta credinta prin paduri ca intr-o fantezie cu virgine duse la sacrificiu (ttW). In acelasi timp nu pot sa nu remarc “indepartarea” hollywoodiana de la Incendies (2010) incoace.
Da, chestionarea umanitatii se face (in)spre final, si da – m-a facut sa gandesc, cu oaresce degustibus acilea.
