Le scaphandre et le papillon (2007)
en: The Diving Bell and the Butterfly
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Julian Schnabel
actori: Mathieu Amalric
– foarte enervanta camera 1st view person, a fost mai mult de jumatate din film, integral in prima jumatate. e un efect doar, nu abuza de el, intelegeam ce vrei sa zici si din sesiuni de x minute alternate.
– sufocant si intimist. prea.
– regie “ieftina” si semi-naiva, corecta si fara dedesupturi
– si unde e frate fluturele? fluturele fu imaginatia, dar… fa-o personaj, reda si bucuria, si …. c’mooon.
– faza cu tatal la telefon disproportionata fata de film. si ca intensitate si din cauza singurului joc actoricesc misto (tatal – Max von Sydow). misto blurul de final – metafora la plans, cam singura faza pe plus pe camera la mine.
– pacat. subiect ratat aproape complet. un pic despre relatia de tata, din ambele sensuri, precum paralitic si cam atat.
– si cred ca a “pacatuit” tinandu-se prea tare de povestea reala. si cum la slalom regie n-a tinut/stiut… s-a cam dus.
La km distanta fata de Amour.
