McQueen (2018)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |
– Alexander McQueen, unul din copiii teribili ai modei anilor 90-00
– mi-am dorit sa vad documentarul asta si sa inteleg mai multe
– a fost unii din creatorii care i-am admirat, misto sa intelegi o parte din proces. multa pasiune in lucrarile lui.
– redau inexact: “A fost un romantic”, “A fost un poet”, “Munca era iubirea mea”, “Daca vrei sa ma intelegi watch my work”
– partea de queer parca a lipsit complet, era suparat cu lumea in general. n-am inteles de ce, documentarul nu si-a propus sa patrunda foarte mult pe personal.
– tiparul documentariul destul de clasic, parca chiar un pic BBC. echilibrat.
– mi-a placut ca am vazut niste show-uri la care ma uitam ca pusti, si ca am revazut faza cu rochia vopsita de roboti, & yet again pe dragostea mea adolescentina Shalom Harlow (si cum mancam incet pranzul dupa ce veneam de la liceul si ma uitam la FTV si Italia1)
– tipul asta a fost genial. nu-s f into fashion si mi-s destul de tzaranete, dar asta fu un geniu care a schimbat lucruri. si mai tot timpul geniul vine cu un pret.
– nu stiam ca si-a cam pregatit moartea, ca a fost un exit relativ programat. banuiam ca depresia a fost inamicul #1, si ca era si seropozitiv.
– si nici nu stiam de casa lui de moda si cum se chinuia sa hranesca 50j de guri. si-o subinteleasa, ca succesul ala inseamna si anii de munca la foc-continuu.
– misto si ‘transformarea’ de personaj.
– nu mi s-a parut lung. cand vorbeau despre moartea lui toti cei apropiati erau emotionati.
RIP