Only God Forgives (2013)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Nicolas Winding Refn
actori: Kristin Scott Thomas, Ryan Gosling, Vithaya Pansringarm
– poetiq, si pe dragoste si pe ura. are ceva din filmele coreene.
– despre o reglare de conturi care curge la vale ca un tavalug shakespearian in care e trasa toata lumea din piesa
– apartamentul de lux din skyscraperul din Bangkok pe semi-intuneric. magic!
– destul de putin dialog, ideea ca nu abunda, dar pana si un tresarit de muschi devine/spune ceva
– misto ma-sa: cunt-vicioasa, bun rol KST
– in limbaj cinematografic insa are multa artificialitate, asa fix ca frumusetea unor flori de plastic. cred ca-i voita. totusi good mood.
– bagabonti si pesti thai
– multa lumina de neon, eventual rosie
– foarte violent, pe alocuri, de cenzurat. N-15? N-25! (scos ochii, amputari, eviscerari – du-te drq… torturi de psihopati)
– foarte misto lupta good guy / bad guy. mult genunchi.
– la un moment dat o taie pe maica-sa in zona abdomen care era moarta de 1 zi cu jugulara deschisa, si-si baga mana in ea. dupa uter? sa re-simta coconul? sick frate.
Ok si cu ce ramai? Razbunari, mood de psihopati, flori chicioase si karaoke? A exagerat – ok – dar unde m-a dus? Si inchide cu pedeapsa amputarii mainilor personajului principal? Ca mainile alea il omorasera pe taica-su, vina – care nu e dezvoltata, sunt doar cateva replici in script si niste cadre obsesive cu ‘pumnii lui minte nu are’. Pastele ma-tii de film.