Pororoca (2017)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Constantin Popescu
actori: Bogdan Dumitrache, Iulia Lumânare
– incepe candid
– terasa aia as in Buc cu “normalitate”
– bici Cube
– ȘI cadre fixe – unul din ele chiar simbol(istic) si cu repetitie
– intriga tarzioara, si cam tremurata camera aia odata cu personajul, prea rpd tho’
– “Aveti un conflict?” politistul. “Orice detaliu care acum pare nesemnificativ […]”
– “Au sunat?” ea.
– au si prieteni
– place mult cand o da cu cadru intim, si alternat
– buna aia cu pozele
– shmecher apartamentul
– bun burstul ei
– depresie inainte de burst la el, nice. [le: care-i f tarziu, in final]. chiar nebunie, yes! (ca la mine)
– faina imaginea overall
– cadru cu joaca in apartament cu mingea de baschet, si betivaneala in coeurul gol pe terasa later on
– cadru in Ikea! #miam posterish.
– & end cu madness & blood. si indraznet pentru un film autohton.
Still… uat? E greu sa pierzi un copil, varianta .ro. Nu este recomandabil din cauza ending. Si nici nu prea agreez solutia, desi e ok cinema-tografic. Durata? da, i-am simtit-o.