Pozitia copilului (2013)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |regizor: Călin Peter Netzer
actori: Bogdan Dumitrache, Luminiţa Gheorghiu
– filmat tot din mana. but whyyyyy? rili, whyyyy? nu c-a fost de rau, da’ di ceeee, pana si pe cadrele alea de interior. whyyyy :)
– incepe cu niste pozitionari regizorale simpatice. gen, solo de dans pe “Meravigliosa creatura” si repetitia aia de opereta. ulterior sparte-n… ghice ce?
– a fost un film despre coruptie si trafic de influenta? nu. doar un fir, 1/3 din film.
– cum devine fiul ca un catelus, si ce relatie defecta aveau :)
– momentul de varf si de final al partii de coruptie pt mine a fost cum instrumentarea dosarului – in care e vorba de o crima (fara premeditare) omor prin imprudenta si niste pasibili ani de puscarie – devine intrumentarea unui “dosarel”. genial!
– asa cum nici numele “d-l Mititelu” :) nu mi se pare intamplator ales
– mamuca nu gandea foarte tare (nu se repede sa-si puna telefonul pe silent odata “prinsa” in casa fiului de catre nora), ci era pah simtire. ca o mama.
– 100 RON platit amaretto face parte din negociere, nu-i regisorala
– peste certuri se sare, sunt miez corect de umplut parti componente. iar personajul Barbu este construit fix cat trebuie, mai mult ar fi adus… ce?
– sunt doua faze in film care te dau pe spate ca joc actoricesc al Luminitei Gheorghiu :
1. fete-fete cand fiul ii cere extra-perechea de chei de la casa lui. bai, tare!
2. si aproape spre insuportabil datul banilor de inmormantare, ca de fapt e pt ea, de la mama la mama, visceral si in plin plex. te pune-n fund, era lume in sala care-si stergea lacrimile. sa sara gopo-urile, gloabele si alte alea. wow e putin zis.
– si vine asa ca un fel de continuare – desi nu-i cazul de folosit precum grad de comparatie – la “Fața galbenă care râde”
– mi-a placut cum a iesit si rolul matusii
– iar Titieni este de ZILE MARI. nu mai tin minte de un secundar episodic atat de puternic, si atat de bine iesit. cu o transformare… pfua! de se ridica parul pe tine. si enervarea, care-i exagerata dar nu chiar, foarte acolo. deci… te inclini pan’ la podea.
– ultimile 20 de minute sunt de film premiat. filmatul ala din masina, si mai ales mana aia care se strange dar nu chiar, ci e doar apucata. pfuaaa! m-a uns pe suflet.
– final sec, perfect.
Totusi:
– n-am avut catharsis, si asta cred pentru ca s-a ratat in a fi declansat. ori e o intentie care ma depaseste.
– ok, e despre mama, cazul obsesiv (placut si sugestiile de usoara patie erotica, foarte normale in context, parca cumva precum explicatii). dar… se poate reduce la atat? normal ca se poate, si nu e vorba de redus. dar… motherhood-ul… nu-i mai mult? ba e.
– iar personajul principal nu se schimba. dc…
– pacat ca scena de yoga a picat la montaj. ar fi facut personajul mai cult (era nevoie, pare prea parvenit) si ar fi dat semnificatie directa titlului.
– si firul de coruptie? de ce? ca sa ne umple… de ce nu mai mult?
– si un pic de fresca sociala si in familia victimei, de ce nu? prea ma lasa in… “but what?”
– cere o a doua vizionare, care ar valida ori ba multi-premierea.
– cred ca mi-a placut mai mult Rocker, overall. it didn’t
done https://www.facebook.com/photo.php?fbid=739861702721362