Saf (2018)
resurse: LiterNet + CineMagia | IMDb + RT | ~trailer |
regizor: Ali Vatansever
actori: Erol Afsin, Saadet Aksoy
– uitasem de ce pusesem pe lista filmul, si mi-a luat ceva timp (15min) sa ma prind ca e un Ceylan. le: tzeapa, nu e.
– e mai putin de autor si cumva mai de toata lumea. pe mine m-a uns pe sufletul stilul.
– frumoasa actrita. le: machiata e mai putin frumoasa.
– sunetele alea superbe de santier pe fundal, peste tot in prima jumatate de film
– conflictul dintre turci localnici si saraci si sirieni imigranti si-si mai saraci. da, este o poveste cu imigranti – si cumva, imigrant in propria ta tara, prin saracie si excludere sociala.
– daca la metodele artistice putem avea un debate, la motive estem tzutzi-tzut. dah manual.
– are un “pace” (ritm) de Raskolnikov asa, si mie unul pe-persoana-fizica imi aduce aminte de Karamazovi
– disperarea pe dispartie, a muierii. ce misto.
– si pe urma o arde un pic pe un fir politist? un peac.
– daca crima (ah, si ce la fileu era. in fine, moartea) e primul motiv ,al doilea punct de inflexiune tre’ia sa fie casa. si e.
– mvai, scena in puscarie, cu traducerea din imposibil in alt imposibil. uns pah suflet.
– excelent sfarsit. am avut un semi-orgasm cand s-a apucat sa ude gradina si strigam in sine mea “cut-cut-cut” si cam fu, adica fix cand tre’ :)
2nd view:
– simbolurile sunt mai adanci, de fapt
– mi s-a parut si mai inchegat de data asta
– jucaria, calutzul de jucarie (si stricat) tot ca simbol si pusca de legatura. nice.
– ar mai fi de revazut la minim 6 luni de acum incolo
Pt mine filmul anului.
