– o pastișă (și o auto-pastișă) despre filmul hollywoodian cu care a crescut. – mi-a placut ca a avut ritmul lui, nu s-a grabit si n-a avut mari poc-uri. (chapeux bas, inca o data, pentru Jackie Brown. care pt mine ramane “the”). cu mica exceptie killbill-ista pe final, cu doza de comedie neagra necesara. Nu [… mai mult]
– dupa comics – film de vara, insa cu pretentii – cam neatinse – nu cine stie ce joc actoricesc, desi Leto ar putea introduce un nou Joker – dar poate cand o sa aiba mai multa expunere – Robbie s-a ingrasat – mi-au placut ochii pustoaicei precum zeita enșantată. acolo am vazut ceva talent, [… mai mult]
– fake – dialogurile sunt ca dintr-un banc, nu din conversatii – prea orientat sa puna vedetele-n valoare – la fel cum de falsa poate sa fie o industrie/biznis de hoti bazat pe reguli care o dau in corporatie. desi mafia… oameni muncitori, ce mai. – si “salariile” se faceau prin transfer bancar :) probabil [… mai mult]
– tarfele & cocaina cum se risipeau in slow-motion cand avionul ateriza. in rest detalii. buna regie, as always mr. Scorsese – “too much powder, honey? I’ve lived through the 60’s darling, relax and enjoy your day” :)) – misto rol Jonah Hill – lung – sfarsit trist si rusinos pt personaj