La Gomera (2019)
Când o arzi pe premii și te apuci de filme polițiste. Păcat de imaginea bună, outdoor-urile alea mișto și o femme fatale underused.
Browsing archives for 'româneşti'
Cap și pajură (2019)
– este un scherzo de autor ce dureaza 1.5h (!). le: e mai scurt – 1h20min. – no story. story este o stire TV de la ora 5 peste care se face scroll si atat. – autorul vrea sa o transforme intr-un comentariu social (?), si o arde pe camera cum stie el mai bine. [… mai mult]
Oh, Ramona! (2019)
– dialogul este in engleza. le: mda, parea suprapus din studio – si destul de bun pe alocuri, desi clar cu pronuntia mai e de lucru – iar nice (chiar very nice) promo pentru: Brasov (yes!), Mamaia si faleza Casino Cta – foarte buna imagine, si destule scene filmate ca niste reclame (nu-mi dau seama [… mai mult]
Moromeții 2 (2018)
– e acelasi sat – sunt cateva picturale f misto, una din ele – Nilă scriind sub nuc – desi sunt, mi-ar fi placut mai multe treceri regizorale (cum ar fi fost scena de amor apoi Ilie tavalit puturos in pat in pijamalele albe). din cate imi aduc aminte nici primul n-a avut (deci nu [… mai mult]
Alice T. (2018)
– filmat frumos – intuiesti deja din scena 3 ca va ramane insarcinata, ti se sugereaza asta in scena 4 si deja in scena 7 apare testul de sarcina. – dramaqueening de adolescenta – Alice e un rol destul de dificil, ca actorie. mai ales pt newbies. – “Da’ bate, nu gluma!?” ?? (inima la [… mai mult]
Lemonade (2018)
– incepe cu niste tzatze si tatuaje. le: nu e gratuit, are rost – vata in ureche “impotriva” curentului (draft) – “Dar eu nu cunosc pe nimeni aici” – copilul – se lasase de fumat. le: se leaga si asta – POV de imigrant, iuesei. si pe modelul: what could go wrong? – copilul lasat [… mai mult]
Coborâm la prima (2018)
– se ia o statie de metrou goala si se umple cu actori si prea putina figuratie – apoi se baga intr-un singur vagonet mai vechi de metrou – si avem cat mai multe tipare sociale bagate cu japca asa, sa fie. tocanitza – intriga apare in primele 2 minute. pe lipsa de buget, gen. [… mai mult]
“Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari” (2018)
– cica .ro 2nd place la Holocaust. le: wiki says 5th; oricum o dai e de top fruntaș. – Dabija talks – Nagasaky as #2 – multe simpatice regisorale overall (inceputul, titlu inserat intre pauze, crucea Ioanei ca actriță inainte de show, elicopterul à la Ceasca, insistentele cu “stop-cadru”, picture-in-picture-in-picture, referinte & so on). – [… mai mult]
Un prinț și jumătate (2018)
– ce film misto. cald, neangajant, cozy – nice craft la conflicte, fara isterii, boemie asa – “E cel mai greu sa fii simplu.” “Adica… sa nu fi?” “Ah…” “Adica sa fie adevarat?” [inexact] – mi-au placut dialogurile despre arta (mai putin alea cu Afrim) – ce dulci sunt balbele lingvistice straineze ale lui Manole [… mai mult]
Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018)
– nice try, but no – pierdut in multe lucruri – parca prea tras de elementul comun de inceput “fata inalta”, prea vorbit. – constructie/dezvoltare personaje hmm – scena din sala de box cu antrenamentul ce aduce (in plus)? – sunt si chestii misto, gen de regie, dar 1:3 – nice camera, cu un usor [… mai mult]
Pororoca (2017)
– incepe candid – terasa aia as in Buc cu “normalitate” – bici Cube – ȘI cadre fixe – unul din ele chiar simbol(istic) si cu repetitie – intriga tarzioara, si cam tremurata camera aia odata cu personajul, prea rpd tho’ – “Aveti un conflict?” politistul. “Orice detaliu care acum pare nesemnificativ […]” – “Au [… mai mult]
Marița (2017)
– are (ceva) dialog care este in plus, care nu misca povestea mai departe, si care nu releva nimic. (in cearta conjugala, in autostop, in “ai bagat masina in curte?”) – spre contra-exemplu dialogul (secundar) la benzinarie e misto – foarte bun/potrivit el (A.P.) – buna filmarea inside car – ce reuseste e sa arate [… mai mult]
Planeta Petrila (2016)
Documentar – bine facut – despre o aberatie care, oricum ai da-o, tot in tristesse se termina.
Ultima zi (2016)
– incepe cu un .ro ghebos, pe la o manastire – tot drumul este un intermezzo filmat westerny-thriller. why? e aproape alt film. – si nici nu se pupa cu romantiosul romanesc. e pacat de el. si o camera inovatoare cu bucati de drum, si masini pe zapada drumului de munte. are ceva dintr-un film [… mai mult]
Ana, mon amour (2017)
– accentul ei moldovenesc nu e “de acolo” – el joaca misto – de premii asa, cu ea e o alta poveste dezvolt mai jos – misto imagine. joaca cu focusul – mai ales la psihiatru – misto acting cuplul parintilor ei, da ajutat si de camera aia intimista – Destroyer pe soundtrack ca muzica [… mai mult]
6.9 pe scara Richter (2016)
– incepe cu o imagine cu Casa Poporului, sideway – “Viorel Bebeneciu” :) – uneori filmat din mana dupa personaje, alterori cadru fix, alteori cu contre. misto – are un voit artificios. voit – e o intentie regisorala acolo. – pac: “your father” :) – misto Corban – nu are push pe momentele importante/emotionale, si [… mai mult]
Inimi cicatrizate (2016)
– costume, decoruri – fara butaforie. reusita treaba asta “de epoca” – gizaz, aia cu “puroiul” – science pe vremea aia, au trecut aproape 100 de ani – de ce este creionat doctorul atat de mult? pentru ca radiografie spital, d’aia – foarte multe citate din oameni celebrii, latinisme, aforisme, reclame de la radio sau [… mai mult]
Două lozuri (2016)
– incepe nasol cu abuzuri marlanesti, care starnesc mai degraba dezgust – iara drama sotului avand consoarta plecata-n Italia “la produs”, aint funny – dar isi revine dupa primul sfert – si faza cu borseta e trista – functionarul – sandale cu sosete albe :) – nu toate glumitzele sunt funny, dar umorul este mega-dificil, [… mai mult]
Câini (2016)
– primul cadru niste ciulini – altfel de camera. clar alt tip de cinematografie decat cea vazuta in .ro pana acum, o alta directie. – overall: buna atmosfera, f buna tensiune (si dozare/climax) – still… un usor abuz de metode (slowmotionurile alea, cam multe?), desi scuzabil prin meta-limbaj din abundenta – tremuratul camerei nu mi [… mai mult]
Sieranevada (2016)
– film de autor, si deja are o amprenta a imaginii – cum se misca camera pe detalii, sau cum spune ceva o transalatie “fina” – ca aia de final din Kent – da, primele 3 minute sunt un bun rezumat – si fac o ‘apologie’ a vietii de Buc: aglomeratia, zapada mizera, trotoarele necuratate, [… mai mult]