Damage (1992)
revazut – un Jeremy Irons mult mai tanar, si o Juliette Binoche si mai tanara, si mai putin experimentata – scena de final imi ramane, dupa atatia ani de zile, in limbaj cinematografic una din cele mai frumoase facute vreodata. m-am uitat la ea de 4 ori :) evident ca in timp am deformat-o (in [… mai mult]
A Single Man (2009)
– “sunt exact ceea ce par a fi … daca te uiti cu atentie” – mult prea romantic si altruist filmul – Tom Ford aduce a un Guy Ritchy in super slow-motion – prea mult efort grafic pt/pe emotie. trebuia sa faca fotografie, nu musai film – mult prea poetiq pe imagine, sunt curios vs. [… mai mult]
Blue Valentine (2010)
– mi-a placut de la al doilea cadru – care n-a fost un avion pe cer ce urma sa explodeze :) in cadrul 3 – ci un drum de tara / suburbie american oarecare. – foarte bun script – minunata scena cu dansul la mandolina – buni actori, good acting – good drama, loved the [… mai mult]
Persona (1966)
– cinemaul nu este nou, a existat dintotdeauna, se reinventeaza – filmul european nu are asteptari simple si umor buf. – (ce porcarie pretentioasa si doar atat) – nordish minimalist – regie naiva dpmdv – mi-ar placea sa (s)explorez niste cinema argentinian, more fantastic cotidian – pe alocuri chiar m-a scos din sarite + final [… mai mult]
Submarine (2010)
– indie movie. “(500) days of summer” – cu conflict extern in parinti, usor bombastic – cu umor. love it. – superb. o super regie si o camera buuuna. script cu structura clasica, desi poate o poveste nu chiar foarte-foarte. cu (:end. – cinema nou, since “Run Lola Run” incoa. multe taieturi si bine facute, [… mai mult]
In the Mood for Love (2000)
Hong-Kong anii ’60 cu setup occidental. doi vecini de palier descopera ca sunt inselati de catre parteneri si se chinuie sa ramana puri. si reusesc. atmosfera, costume si imagine – gen poetiq. script insa plictisitor chiar si pentru cele mai romantice maicuite. ce scrie pe imdb e fix. adus aminte de Heartbeats, intr-o cheie mai [… mai mult]
13 Assassins (2010)
cand datul cu sabia incepuse sa devina o chestiune rara in regatul nipon iar nobilimea, din cauza multiplelor vasalitati, transformase onoarea intr-o chestiune arbitrara si uneori absurda. foarte misto decoruri si atmosfera, nu ca prostia de pe TVR1. misto facute scenele de batalie, pe genul “kill’em all”, cu razboi de gherila f tehnic, si cu [… mai mult]
Felicia, înainte de toate (2009)
First of All, Felicia
– foarte misto, probabil cel mai misto scripto romanesc, foarte pe gustul meu. – totusi prea mult dialog, trebuiau sa mai si taca – misto burstul de final al OO, actoriceste si ca scenariu. – cum era daca din primele 3 minute exista o replica “trebuie sa prind azi musai nenorocitul ala de avion pt [… mai mult]
Synecdoche, New York (2008)
o nebunie de film, in sensul bun. foarte dificil – si destept, greu digerabil. Charlie Kaufman. precum un W. Allen mult mai sec. blenduieste regulile de scenariu, cu actori care joaca actorii care joaca :)) actorii din film. si fictiunea cu realitatea se intersecteaza, si realitatea este distorsionata, si ca axe temporare si ca rocada [… mai mult]










