The Master (2012)
Acting. Dificil subiect, dificila abordare. Greu digerabil. Imaginea-i way too artsy, se desprinde.
Browsing archives for 'filme'
This Must Be the Place (2011)
– placut – un funny quest de regasire d’sine intr-o America sudista, autist-tembela de motel – delicat, indie-like – am si ras – Sean Penn parca vine dupa Milk, mi-a placut interpretarea – imagistica misto – cu reminiscente de post-post-post holocaust, ceva monologuri interesante – un conflict nu foarte-foarte bine construit dar se iarta, ca-i [… mai mult]
Match Point (2005)
Foarte misto. De-o regie asa… parca-i luat un Moliere vechi si pus pe un ritm moderm. Si ritmul asta e atat de potrivit. Treneaza un pic pe la 3/4 dar e de iertat, desi ar fi putut-o lungi mai mult cu vina, mai mult cu erotismul (pacat de Johansson – mai ales la scena-n orzu’ [… mai mult]
Oldboy (2003)
– pre-cursor – probabil la timpul sau a rupt gura targului, intre timp cinemaul de public a evoluat foarte mult in zona asta – si Tarantino “se lauda” ca s-a inspirat d’aci (vezi scenele de lupta din Kill Bill-uri) – simpatica foc imaginea pe alocuri, bun joc actoricesc rolul principal, luat si premii parca – [… mai mult]
En la ciudad de Sylvia (2007)
– pierdut pe stradutele centrale ale unui oras european generic (Strasbourg, se pare), cu multi aluzii la plurilingvism, un tip sta la o masa la o terasa cu oameni de diferite tipare cautand in siluetele din jurul sau muierea de care probabil era indragostit – film de stalker si de om atent la detalii – [… mai mult]
Io non ho paura (2003)
– foarte pe senzatiile de copil, desi nu pot sa spun ca a fost un film pentru copii – foarte vizual, si in natura asa, pe camp in lanuri de grau – cu multe close-up-uri – la margine intre naivitatea inocenta a copilariei si grozavii crude de adulti – corecta solutie de final
In Bruges (2008)
Foarte simpatic. Si cu multa comedie – am ras cu hohote – si twist-uri de scenarist, si in dialoguri absurde si ca plot. Cu umor. Ca o shaworma şaorma cu de toate, dar de bun simt, semi-cinefilica. Oricum peste Seven Psychopaths. Iar CF chiar face un rol bunuts. Si cu “hibe” scenaristice (gen solutia aducerii [… mai mult]
Eyforiya (2006)
– rar cinema asa misto – emotia e altfel creata – stepa ruseasca de langa Volga (adus aminte de Dunarea de langa balta Hazarlac – Harsova-Tulcea si de Pacuiul lui Soare) – sunet si imagine, si peisaje misto si cadre largi – filmari din elicopter (avion) sau zgomot de avion in plin camp, si des [… mai mult]
Medianeras (2011)
Simpaticut, desi mi-as fi dorit sa fie mult mai goofy. Cu ceva elemente de arhitectura urbana, si oameni singuri&alienati predestinati sa fie jumatatea celuilalt dupa ceva chinuri si neimpliniri. Usor atipic, dar parca nimic cu adevarat specific vreo unei scoli aparte de cinema. Parca am si ras de vreo doua ori.
Killing time (2012)
– prima jumatate+ este mega-boring; cu bancuri rasuflate, Tarantino are haz cand face glumite – dupa jumatate, cand incepe cu pac-pac isi da drumul – mi-a placut regia, mai ales cand a iesit din teatru. scenariul… – replica filmului: “Bucovinean, in p. ma-tii!” – de ce nu avem final sec? ce aduce in plus/minus iesirea [… mai mult]
Sucker Punch (2011)
O balarioara de film de adolescenti cu influente de gamer, cu o gasca de power-puff girls in care nu apare nicio tata. The end.
Pozitia copilului (2013)
– filmat tot din mana. but whyyyyy? rili, whyyyy? nu c-a fost de rau, da’ di ceeee, pana si pe cadrele alea de interior. whyyyy :) – incepe cu niste pozitionari regizorale simpatice. gen, solo de dans pe “Meravigliosa creatura” si repetitia aia de opereta. ulterior sparte-n… ghice ce? – a fost un film despre [… mai mult]
Rocker (2013)
– dificil subiect, poate nu cea mai stralucita abordare – jucat cam… – el ok, si pe bursturi chiar bine. desi poate un actor si mai in forta ar fi dat mai bine pe ‘framantarile interioare’? – ba da, e film. clar, nu de public. chiar mai studentesc asa. – mie mi s-a parut ca [… mai mult]
Stranger Than Fiction (2006)
– revazut – butterfly efect jiet – accente puternice de comedie romantica, final usor de inuit – pe genul pozitiveala, trai-ti-ai viata (totusi faza cu “am renuntat la facultatea de drept ca sa fac cookies, pentru ca ASA salvam de fapt lumea” mi-a ramas in cap, restul uitasem tot, ba chiar am folosit-o ca argument [… mai mult]
Zero Dark Thirty (2012)
– asa cum tre’ sa fie un film, cu manipulare, sa te transpuna, sa… – intense torturile cu apa, cam. dar bine cazute in film. lacrima cand i-a dat sa bea suc, daaaa. – insa nici o injuratura in araba pe timpul torturilor – presedintele Obama la TV cu “noi nu torturam” ;) iar ei, [… mai mult]
The Edukators (2004)
– filmat destul din mana, si cu pretentii de. buget low. – inceput usor naiv – tineret, pe frustake dar nu anarhie punk – aia englezeasca, ci mai organizata asa, hai s-o punem de-un partid. cu ideologie, cu metoda. – dar si civilizat, gen New Radicals – You Get What You Give. filmul asta ar [… mai mult]
Barbara (2012)
– mi-a placut racelea ei, si cum se deschidea treptat ce ‘distantele’ se ardeau, dand-o spre o empatie bolândă. cancer-ish. (dap, se confirma actrita chiar e rac.) – si umor cu mult IQ, de apreciat, pe ironie – misto si modul lui de a curta – kind of complexul ingrijitorului – dar mult prea naiv [… mai mult]
Lincoln (2012)
– pe regie, de-o exploatare emotionala semi-pornografica – a facut sa merite toate scenele de violenta din Django, daca tot e sa vb de sclavie – DD-J nu chiar, transformat dar prea cartoonish – mai degraba old good TLJ – tot ce avea de spus filmul l-a spus in primele 25 de minute – n-am [… mai mult]
Silver Linings Playbook (2012)
– film de Oscar?! rili? de duminica seara, a Meet the parents sequel. – ba chiar la un moment dat, cand filmul isi dorea asa sa duca mai mult, imi parea ca trateaza probleme serioase intr-o maniera prea lejera – ca actori mi-a placut de ea si de mama lui – Bradley Cooper sa se [… mai mult]
Amour (2012)
– despre batranete – filmat in stilul lui Mungiu&Puiu&Porumboiu. cadre fixe, dar si nu foarte lungi. non-action. – poezie pe ne/insistat. replici periate. imi place stilul acesta cinematografic. – cateva mici jocuri cu realitatea alternativa: vis nocturn, daydream, fantezie/psihoza – ah, iar politicosul fake .fr – mi-a placut mult cum joaca el. duce o tzara [… mai mult]